Istoria îndepărtată a primelor ceasuri
Până la inventarea primului ceas automatic, măsurarea timpului a început cu introducerea calendarului lunar şi anual. Încă de acum 4000 de ani, babilonienii au creat un calendar format din 30 de zile pe lună şi 12 luni pe an. La rândul lor, sumerienii luau în calcul periodicitatea mareelor adică a fluxului şi refluxului. Descoperirea calendarului nu era suficientă pentru măsurarea timpului, de aceea primii care s-au gândit să împartă ziua în ore au fost egiptenii.
Cele mai primitive au fost ceasurile solare, care însemnau de fapt un băţ înfipt în pământ şi umbra lui. În Egipt de exemplu, ceasurile solare erau reprezentate de umbra obeliscurilor. În China antică sunt aduse din Mesopotamia clepsidrele. Încet, încet s-a trecut la ceasurile cu apă şi cu fir de plumb. Acesta a fost doar începutul.
Ceasurile in epoca modernă
Abia în 1670 este inventat primul ceas cu arc, de dimensiuni mici, având capac exterior de sticlă. Apare primul orologiu a cărui funcţionare se baza pe fizica oscilaţiei unui pendul. In anul 1863, Adrien Philippe realizează primul ceas automatic. De atunci şi până azi s-au adus îmbunătăţiri semnificative atât asupra preciziei cât şi a designului. Odată cu evoluţia ştiinţei materialelor şi a fizicii s-a produs şi ieftinirea ceasurilor
Ceasurile ating apogeul
În 1927, Warren Marrison și J.W. Horton, inventează ceasul quartz, care se bazează pe stabilitatea oscilaţiilor emise de cristalul de cuarţ. Ceasul quartz este cel mai precis şi mai ieftin ceas din zilele noastre.
Ceasuri ieftine quartz se produc în continuare, dar în afara modificărilor de design şi a materialelor din ce în ce mai avansate folosite la construcţia lor, nu s-au mai adus îmbunătăţiri semnificative. Totuşi, trebuie să amintim de ceasurile atomice care au cel mai înalt grad de precizie, dar acestea nu sunt pentru oamenii obişnuiţi.
Ceasurile şi moda
Putem spune fără a greşi că indiferent de tipul de ceas, acesta a devenit un accesoriu important al ţinutei, căutat atât de femei cât şi de bărbaţi. Măsurarea timpului nu mai reprezintă scopul pentru care îţi cumperi un ceas, din moment ce tehnologia şi electronica s-au dezvoltat atât de mult încât telefonul mobil a devenit multifuncţional. Există foarte mulţi oameni care pur şi simplu au făcut o pasiune pentru ceasuri devenind colecţionari. Este lesne de înţeles de ce: unele ceasuri chiar sunt adevărate opere de artă.
Ceasurile şi cosmonauţii
În spaţiu, cosmonauţii au nevoie de ceasuri foarte precise, capabile să lucreze în condiţii speciale de temperatură, presiune şi gravitaţie zero. În 12 aprilie 1961, când a zburat primul om în spaţiu, Iuri Gagarin a purtat în această misiune un ceas de fabricaţie rusească. Valeriy Polyakov, cel care a efectuat cel mai lung zbor în spaţiu la acea vreme, a purtat la mâna tot un ceas rusesc. Dacă încă din 1961 au fost realizate ceasuri care pot face faţă condiţiilor din spaţiu, vă puteţi imagina cât de performante sunt ceasurile pe care cosmonauţii le folosesc în secolul 21. Tehnologia şi evoluţia ştiinţelor au dat soluţia.
